 |
| Desen Les Toiles d' Az |
Băiatul care se juca cu stelele
Nu ştia (fiind mic)
Că atunci când le tot muta pe cer,
La mine, jos, se făcea întuneric.
Băiatul care se juca cu stelele
Nu se-mprietenea rapid cu alţi copii.
Nu ştia nici ce-s astrele cereşti, de fapt –
Credea că-s jucării!
Băiatul care se juca cu stelele
Nu ştia că, atunci când a ascuns o stea în buzunar,
În mod ciudat, pe mine m-a durut în partea stângă
Şi-o lacrimă mi-a curs într-un pahar.
Băiatul care se juca cu stelele
Nu ştia că, dacă s-ar opri din joc,
Cerul s-ar lumina ca înainte, el ar putea rosti cuvinte,
Iar inimii mele i-ar creşte colţuri galbene de foc.
Inima mea ar deveni o stea:
El s-ar putea juca de-atunci cu ea.
