Erupţie

Îmi aduc aminte seara aceea, îmi aduc aminte,

Când am plecat, cerul era atât de ciudat …

Plouase şi era galben-vânăt.

Aerul era nou-născut.

Nu-mi doream s-ajung nicăieri.

Era ca atunci când s-a despicat marea în două.

Vroiam să rămân acolo, în mijloc şi s-admir încremenită.

Am deschis geamul, dar tu mi-ai spus să îl închid, “e frig”.

Îţi era frig ţie, dragul meu.

În mine erupseseră vulcani: Edna, Krakatoa şi Cercul de Foc al Pacificului,

Trebuia să deschid fereastra, să mă răcoresc, altfel s-ar fi prelins lavă fierbinte din mine şi ţi-aş fi stricat covorul.

Îmi aduc aminte seara aceea. Plouase.

Tu erai distant – între noi, mii de ani

Şi-n mine erupeau vulcani.