Mi-am ros unghiile până la rădăcina fiinţei.
Mi-am scrâşnit dinţii până au devenit nisip şi pietriş scăldat de mare.
Mi-a bătut inima până mi-a spart pieptul şi acolo şi-au făcut cuib păsări.
Iar într-o zi, m-am privit în oglindă şi am văzut ieşind păsări din mine.
Mi-am spus: aşa se întâmplă când iubeşti şi apoi nu mai iubeşti:
Înnebuneşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu