Martie. Ninge

Ninge. În martie.

Ninge să mai fie Crăciunul o dată,

Pentru mine.

Pentru tine.

Pentru noi.

Ninge şi mai-mai c-aş împodobi bradul,

Pe masă aş pune căni aburinde,

Dac-ai ştii că ninge pentru noi

Şi ai pune colinde.

Aş da primăvara toată, ca măcar pentru o clipă

Să am un Crăciun cu tine şi apoi să pleci în pripă,

Pe-a iernii ultimă aripă.

Iad

Iubirea ta a fost Iadul.

Din care am ieşit, pură şi strălucitoare ca o sfântă.

Iubirea ta a fost Iadul.

Am aşteptat, m-am perpelit, m-am tăvălit, am ars!

Iubirea ta a fost Iadul.

Cine crede că Iadul înseamnă demoni şi smoală se înşeală.

Iadul e cea mai mistuitoare iubire.

M-aş întoarce oricând acolo, dar nu mai iubesc.

Nici măcar Iadul nu mă mai primeşte.

Şi-atunci, spre ce se poate îndrepta – sufleteşte –

O fiinţă care nu iubeşte? …

Vis

Mă iubeşti.

Deşi e noapte, în camera cu lumânări aprinse, pentru mine-i cea mai puternică zi.

Mă iubeşti.

Dintr-o dată simt ce înseamnă să fii fluture, ce înseamnă să fii soare, ce înseamnă să fii primăvară.

Mă iubeşti.

Toate celelalte lucruri şi gânduri sunt atât de departe faţă de gândul acesta care-i atât de aproape.

Mă iubeşti.

Alţi oameni aşteaptă atât de mult, vieţi la rând chiar pentru o iubire, iar eu a trebuit să aştept atât de puţin faţă de ei.

Dar, dintr-o dată, vântul împinge fereastra, lumânările se sting.

Deschid ochii:

AM VISAT.

Aştept



Birth of Love, Vladimir Kush

A trecut mult timp,

De când am râs ultima oară – cu sufletul

( Buzele sunt foarte uşor de mişcat pentru a mima un râset );

De când am atins ultima oară - cu sufletul;

De când am iubit ultima oară – cu sufletul

( E foarte uşor de iubit fără suflet, e… o copie aproape perfectă ).

Mult, foarte mult timp.

Atât de mult, încât dacă ar veni cineva la mine

Şi ar vrea să-mi vorbească, i-aş spune: “Shhh, Omule!

Eu nu m-am născut încă;

Pe mine nu a ştiut nimeni să mă nască.

Shhh, eu, eu … încă aştept … să mă nasc”.



Nimic

Nu cerceta să vezi ce-a rămas.

N-a rămas nimic.

De fapt, mai mult decât nimic.

N-a rămas nici măcar Nimicul Nimicului.

E loc în mine acum să crească ghioceii şi să vină primăvara.

E loc, e loc, e-atâta loc,

Căci toată-s plină de DELOC …