Am totul
fiindcă am o poză.
Mă năştea în
fiecare noapte.
Simţeam
fericirea, chiar dacă de o şchioapă.
În fiecare
dimineaţă mă ducea spre groapă –
Când închidea
uşa
în urma lui.
Am totul
fiindcă am o poză.
O poză şi o mare.
Care mă
doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu