Sunt unele lucruri pe care oamenii nu le pot şterge:
De exemplu, eu nu te pot şterge pe tine. De pe mine, din mine.
Nu pot şterge luna, ploaia …
Nu pot şterge acea dimineaţă, nu pot şterge acele nopţi.
Uneori, încerc.
Încerc să-mi doresc să nu-mi mai amintesc forma mâinilor tale.
Dar, atunci observ cu stupoare că încep să-mi dispară mie degete de la mâini.
Încerc să nu-mi amintesc ochii tăi, dar eu sunt cea care începe să vadă blurat.
Încerc să nu-mi amintesc forma exactă a nasului tău, dar nu trec câteva minute
Şi eu sunt cea care nu mai poate respira.
Vreau să îţi şterg urmele paşilor, dar, iată-mă rămasă fără tălpi!
E o ciudăţenie, dar totuşi, justificată:
Nu ai putea să ştergi ploaia, fără să ştergi norul;
Nu poţi să ştergi luna, fără să-i iei cerul.
Vrând să ştergi lumina, o ştergi cu tot cu soare:
Ştergându-te pe tine, sunt eu cea ce dispare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu